Istorii antisovetice

În linii mari, fiecare dintre imperii – fostul Imperiu Rus sau cel Sovietic, la fel ca și actuala formațiune „democratică”, – se continuă reciproc. Imperiul a fost înființat inițial din contul teritoriilor străine și al populației cotropite. Chiar și procesul ca atare era asemănător – sunt introduse trupele sub orice pretext, de exemplu, în anul 1783 Crimeea a fost cucerită astfel: din cauza supărării pentru strâmtorarea negustorilor, iar ulterior era inventată povestea justificării – despre faptul că acest teritoriu era de când lumea rusesc, apoi începea asimilarea sau deportarea populației, locuitorii rămași pe loc își pierdeau cu timpul identitatea etnică și limba, transformându-se într-un fel de accesoriu al imperiului, desemnat cu adjectivul „rus”. Nu contează cine a domnit în Moscovia, viitoarea țară cu denumirea grecească „Rusia”, Rurikizii sau Godunovii, Cei șapte boieri sau Romanovii – scopul era același: „adunarea pământurilor rusești”, iar cuvântul „rusești” nu indica un etnonim, ci doar faptul de a-i aparține ocupantului. Abia acum savanții recunosc cuvântul „rus” drept etnonim, dar asta oricum pare la fel de stupid ca și în cazul în care polinezienii, locuitorii din Noua Zeelandă a secolului al XVIII-lea ar fi fost numiți „britanici” în calitatea lor de locuitori ai unor colonii ale Marii Britanii. (Oleg PANFILOV)