Descriere

„Sunt plecată de mulți ani în Canada. Acasă, în Basarabia, mi-au rămas cei dragi, cărările și dorurile toate. Cartea aceasta este un omagiu adus celor mai iubitori bunici: Maria și Nicolae Balaur, Agripina și Ion Plămădeală, deportați în Siberia împreună cu mama mea, Ana. Tatei, Cozma Balaur, îi datorez cele mai luminoase amintiri din viață: a fost bunicul perfect al copilului meu. Prin versuri, am dat expresie lirică dorurilor și nostalgiilor. Prin versuri, mi-am reîntâlnit rădăcinile, am revăzut nucul de la poartă, am băut apă din fântâna copilăriei. Prin versuri, distanțele nu au mai contat, trecutul a devenit viu și palpabil. Sper ca această carte să fie o alinare pentru toți cei înstrăinați de pământul strămoșesc.” (Aurica Balaur-Meriniuc)