Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte

Bogdan-Alexandru Stănescu și Vasile Ernu dezbat rolul cărților. Se întreabă ce înseamnă și ce pot face operele în proză și în versuri. Cei doi provin din medii diferite și citesc în moduri diferite. Îi leagă însă aceeași încredere în cărți. Acest volum de dezbateri se adresează cititorilor atrași de asemenea întrebări. El cercetează felul în care cărțile modelează gândirea și îi apropie pe oameni.

Ernu pornește de la teorie și privește opera în contextul ei. Stănescu caută sensul și frumusețea în interiorul textului. Pentru Ernu, poezia este o chestiune de viață și de moarte. Pentru Stănescu, forța ei se răspândește prin cititor.

Cei doi pun la încercare ideile lui Bloom și Nabokov. Se întreabă de ce Nabokov îl prețuia atât de puțin pe Dostoievski. Se întreabă și de ce îi acorda atât de puțină atenție lui Bulgakov. Discută despre Grossman și Platonov, dar și despre rolul lui Stalin de critic literar. Dezbaterea îi cuprinde pe Philip Roth, Orwell și Mandelștam. În argumentele lor, cei doi apelează și la Gogol și Joyce. Nu urmăresc să declare un scriitor drept cel mai bun. Nici nu caută să desemneze un câștigător între ei. Disputa lor rămâne deschisă.

Ernu s-a născut în URSS, în 1971. A studiat filosofia la Iași și Cluj. A lucrat la reviste culturale și în domeniul editorial. Scrie și articole de opinie. A contribuit la înființarea platformei criticatac.ro. Scrierile sale de nonficțiune, de diverse forme, au primit premii. Cărțile sale au ajuns la cititori în peste zece limbi.

Stănescu s-a născut în 1979. Scrie proză, poezie și eseuri. De asemenea, traduce și editează cărți. Conduce Pandora M și coordonează colecția Anansi. World Fiction. Cercetarea sa despre Emil Botta i-a adus titlul de doctor în literatură. Proza sa a câștigat mai multe premii. A tradus, printre alții, din Joyce și Faulkner. Printre autorii traduși se numără și Arendt și Jung.