Exercitii de recunostinta

VREI SA INTERVII, LASA, NU INTERVENI! VREI SA INVINUIESTI, LASA, NU INVINUI!Pt Acesta este momentul cand trebuie sa lasi lucrurile in pace. Vrei sa critici, lasa! Este exact momentul cand nu trebuie sa faci asta. Toate acuzatiile sau nemultumirile nu sunt adevarate, pentru ca vin dintr-un eu care vrea numai durere.intotdeauna ti se intampla ceea ce ai nevoie ca sa fii desprins si sa inveti iubirea fara asteptari. Nu ai unde sa fugi, doar sa fii cum trebuie si sa te supui lui Dumnezeu, adica oamenilor in mod desavarsit. Tu te supui oamenilor si ai credinta, pentru ca intelegi ca in spatele lor este Dumnezeu si nimic nu fac ei din voia lor! Daca poti intelege. Nu oamenii iti fac ceva, ci prin ei Domnul te vindeca. Toti oamenii lucreaza la tine numai la porunca de sus si nimeni nu face nimic de capul lui.Puterea de a te supune lor arata cat de mult il iubesti tu pe Dumnezeu! Aceea este credinta, cand ai curajul sa te supui total si sa-i asculti pe oameni. Aproapele tau este stapanul tau. Nu exista decat slujirea sfanta care te duce la Dumnezeu. Ei nu pot sa-ti faca rau, daca in tine este numai iubire, adica lipsa intereselor personale pentru simturi. Lipsa curajului de a accepta ceea ce vine din fata ca venind direct de la Dumnezeu este necredinta noastra. Noi ne suparam pe celalalt, cand, de fapt, el a fost trimis de Dumnezeu, de insusi El, ca sa ne desprinda si sa ne invete iubirea orice ar fi. Cand vrei tot binele pentru tine, iti vrei tot raul pentru ca vrei cu un eu care va chema suferinta.Ca sa-ti fie bine in viata trebuie sa vrei tot binele celorlalti, pentru ca tu esti ei, nu pentru tine. Acuzatia te duce, de fapt, la ceea ce nu ti-ar place sa ti se intample. Dar ea aduce imediat reactia in oglinda a vietii. Ataci, dar vei fi atacat mai tare ca sa fii desprins. Tu vrei ceva mult de la viata, ca sa te atasezi si ca sa suferi apoi mai tare? Este o nebunie. Tot ce ti se intampla este spre a invata iubirea orice ar fi. Si cu cat te atasezi mai tare cu atat vei ft desprins mai puternic, in orice mod posibil. Fericirea si sanatatea este desprinderea, nu posesia. Cand ai lumea, nu il ai pe Dumnezeu.Nici gandul sa nu il tii ia lume. Uitarea ei este desavarsirea, este cerul. Adica nu te gandesti insistent la ea. La inceput, te va desprinde prin oameni, apoi prin necazuri si boli, in trepte. Starea normala este de a fi detasat. Starea in care nimic din lumea aceasta nu pui pe primul plan, este starea prezentei lui Dumnezeu. Cand vrei ceva de la viata, este momentul sa nu vrei nimic si sa renunti. Cand vrei sa invingi nu este nevoie sa invingi, pentru ca vrei cu un eu care te va duce in durere. Cand vrei sa intervii si sa ajuti, vei fi respins sau ajutorul tau se va pierde.Ajuti numai daca ti se cere?Cand vrei sa ai dreptate si sa-ti sustii adevarul tau, este momentul sa nu vrei asta, ca iti intaresti egoul si vei chema suferinta automat. Sau oamenii te vor dezamagi, sau te vor trada, ori vor pleca de la tine. Exact ceea ce tu nu ai vrea sa se intample, tocmai acel lucru se va intampla. Pentru ca lucrurile sa fie bune, trebuie sa nu vrei nimic pentru tine, un bine neaparat pentru tine. Adica, sa nu te pui pe tine pe primul plan, ci primul gest sa fie pentru celalalt, nu pentru castigul tau personal.