Francezi în Banat bănăţeni în Franţa

Smaranda Vultur urmărește povestea unor refugiați din Banat care s-au stabilit în Franța. Au fugit spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Erau cetățeni ai României și ai Iugoslaviei. Drumul lor a traversat teritoriul Austriei de astăzi. La plecare, ceilalți îi considerau etnici germani sau șvabi. Vorbeau variante ale limbii germane, dar și franceza. Printre limbile lor se numărau și sârba, maghiara și româna.

Vultur pune amintirile lor alături de relatările celor rămași. Le așază viețile în contextul divizării Europei între Est și Vest. De o parte, statele se aflau sub dominație sovietică. De cealaltă, statele occidentale aveau regimuri democratice. Divizarea a adus și mari diferențe de bunăstare. Vultur privește în urmă, spre colonizarea habsburgică din secolul al XVIII-lea. Vorbitori de franceză au venit în Banat din Lorena și Alsacia. Alții au venit din Luxemburg și din alte locuri.

Cartea este o microistorie: un studiu amănunțit al unui grup mic. Ea îmbină studiul vieților din trecut cu cel al culturilor umane. Se adresează cititorilor interesați de motivele pentru care oamenii migrează. Îi vizează și pe cei preocupați de memorie și identitate. Vultur întreabă cum ne modelează memoria sentimentul identității. Apoi cercetează cum acest sentiment modelează, la rândul său, memoria.

Folosește relatări personale, imagini și documente scrise. Se întreabă cum ajung acestea să exprime idei împărtășite de un grup. Studiază cum devin povești despre originile grupului. Cercetează și felul în care devin legende și mituri. Analizează cum folosesc oamenii cuvintele pentru a-și construi relatările. Metoda sa de cercetare se dezvoltă pe măsură ce adună surse. Ea continuă să prindă contur pe măsură ce le studiază.

Această ediție cuprinde imagini și o postfață de Benjamin Landais.