O progenitură dușmană

Nicolae Negru își amintește de surghiunul familiei sale în Siberia. În 1951, familia a fost deportată din Basarabia. Volumul său de memorii începe cu greutățile surghiunului, văzute prin ochii unui copil. Se adresează cititorilor interesați de povești de viață și de istoria epocii staliniste.

Băiatul nu înțelege de ce familia sa a plecat de acasă. Găsește totuși bucurii în mijlocul lipsurilor și al suferinței. Întâmplările sumbre se împletesc cu cele hazlii. Întâlnește un mistreț furios și un urs blând. Mama lui descrie Moldova ca pe un colț de rai. El se întreabă de ce au mai plecat din Ciutulești în Siberia. Mai târziu, tatăl său aruncă deoparte o carte despre Lenin. Îl numește pe Lenin bandit. Acest gest zdruncină încrederea băiatului în învățăturile sovietice.

Negru este jurnalist și scriitor. El urmărește drumul lent al cunoașterii de sine. Evocă surghiunul și ceea ce a urmat. Se întreabă ce au însemnat acestea pentru politică și viața socială. Le cercetează și însemnătatea pentru grupurile etnice. Scrie cu reținere despre crime, nedreptăți și vieți distruse. Nu stăruie asupra mâniei. Se întreabă cum își păstrează oamenii omenia și cum și-o pierd.