Oracolul nopții

Sidarta Ribeiro se întreabă de ce visăm. El cercetează felul în care visele ne modelează viața. Studiază temerile și dorințele pe care le exprimă. În vis, putem întâlni ființe stranii sau oameni dragi care au murit. Putem dobândi puteri pe care nu le avem când suntem treji.

Această carte de nonficțiune explorează știința și istoria viselor. Unele comunități din vechime se ghidau după vise în viața politică. Le foloseau și pentru a se cunoaște pe sine. Cartea analizează relatări ale populațiilor indigene din America despre vise care prevesteau evenimente. Unii s-au îndoit chiar de existența viselor. Alții au conceput instrumente pentru a le înregistra și a le viziona ulterior. Ribeiro urmărește aceste perspective. El cercetează legătura somnului și a viselor cu învățarea.

Ribeiro este specialist în neuroștiințe și studiază creierul. El apelează la neuroștiințe, biochimie și psihologie. Folosește și istoria, antropologia, psihanaliza și literatura. Cartea se adresează celor interesați de cercetarea viselor. Li se adresează și celor atrași de rădăcinile culturale ale acestora.

El privește visele lucide ca pe un spațiu al iubirii. Ele oferă loc și pentru aventură și călătorii imaginare. Ne-ar putea permite să exersăm acțiuni riscante fără pericole reale. Temele viselor reapar în culturi diferite. Provin ele din experiențe umane comune, nu din tipare înnăscute? Ribeiro pune această întrebare. Aceste teme includ părinții, bătrânii înțelepți, creația și potopurile. Printre ele se numără și nașterea, pubertatea, sexul și viața de părinte. Conflictele, boala și moartea revin și ele.

Walter Fotescu a tradus această ediție din engleză. Ea face parte din colecția Psi.