Spinoza. Capricii

Spinoza. Capricii de Val Butnaru leagă mai multe voci prin misterul uciderii Emmei B. Fiecare narator dezvăluie o parte din adevăr. Relatările lor unesc fragmentele unui roman care refuză un fir narativ clar. Este o proză experimentală pentru cititorii atrași de forme complexe și de întrebări despre felul în care funcționează poveștile.

Cartea pune sub semnul întrebării regulile prozei de până atunci. Evită parcursul obișnuit de la expozițiune la punct culminant și deznodământ. În text apare și un Autor, ca personaj. Identitatea lui rămâne incertă: poate fi domnul B. sau chiar Val Butnaru. El îl implică pe cititor în procesul de creare a romanului. Astfel, dezvăluie cum îi construiește intriga. Totodată, explorează tensiunile care apar când criticii judecă opera.

Ultima frază se întrerupe înainte de final și trimite înapoi la început. Acest lucru sugerează fie un cerc închis, fie un nou început. Finalul îi lasă pe cititori să judece singuri experimentul. Refuzul unei povești clare slăbește romanul sau dovedește măiestrie într-o altă formă?