Pădurea comestibilă

Damien Dekarz arată cum putem cultiva hrană în grădini care seamănă cu pădurile sălbatice. Arborii, arbuștii și lianele cresc la înălțimi diferite. Împart spațiul cu plante comestibile și ciuperci. O viță-de-vie se poate cățăra într-un măr. Dedesubt pot crește arbuști cu fructe de pădure. Acest ghid practic îi ajută pe grădinari și fermieri să proiecteze păduri comestibile.

Cartea are șapte părți. Prima prezintă argumentele în favoarea acestui tip de agricultură. Dekarz susține că pădurile comestibile pot reduce consumul de combustibili fosili. Le compară cu fermele industriale de mari dimensiuni. Analizează și cultivarea hranei în orașe. Urmărește să încurajeze viața sălbatică, să mențină solul sănătos și să stocheze carbon.

Următoarele părți tratează proiectarea și îngrijirea solului. Ele explică cele șapte straturi de vegetație. Printre subiecte se numără mulciul și plantele care fixează azotul. Prezintă și micoriza, asocierea dintre rădăcini și ciuperci. Dekarz analizează lumina, umbra și căldura. Abordează liziera pădurii și plantele cățărătoare. Explică apoi altoirea, tăierile de întreținere și tăierea în scaun. Arată și cum pot fi lăsate resturile tăiate ca mulci.

Planurile vizează terenuri acoperite doar cu iarbă, livezi și păduri. Ele includ și pășuni cu pomi fructiferi. Alte subiecte sunt straturile înălțate și gardurile vii. Cartea explică când să plantăm și cum să udăm. Analizează microclimatele, adică particularitățile climei pe suprafețe mici. Cititorii învață despre polenizare, semințe și alegerea plantelor. Învață să înmulțească plantele prin marcotaj și butășire. Cartea tratează și bolile plantelor.

Ghidurile de plante prezintă liane comestibile. Includ plante alimentare perene și culturi pentru fiecare anotimp. Un tabel compară soiuri de mere și gustul lor. Ultima parte tratează animalele, albinele și cultivarea ciupercilor. Prezintă găini, rațe, cai și măgari. Analizează și alte surse de hrană.

Dekarz îi îndeamnă pe cititori să adapteze fiecare metodă la propriul teren. A crescut la țară, în sudul Franței. A studiat habitate din alte țări. Regiunea amazoniană a statului Peru i-a influențat abordarea. A călătorit și prin Maroc, Mauritania și Senegal. Întors în Franța, a creat trei păduri comestibile. La Grand-Jas, a cultivat hrană fără să are. Nu a folosit îngrășăminte sau pesticide și a udat puțin. Într-o a doua grădină, mică, a testat cultivarea hranei pe sol calcaros.

Activitatea sa ulterioară se concentrează asupra unei ferme de patru hectare din Limousin. Aceasta cuprinde pădure, pășune și pomi fructiferi bătrâni. Are și plante comestibile, o seră și un iaz. Păsările de curte dau ouă. O iapă și doi măgari pasc și furnizează gunoi de grajd. Panourile solare și bateriile refolosite asigură o parte din energia electrică. Păstrează loc și pentru plantele și animalele sălbatice. Noua sa pădure comestibilă se întinde pe mai mult de un hectar. La momentul scrierii cărții, plantase aproape 1.000 de arbori. Realizase acest lucru în doi ani.

Dekarz lucrează ca formator, proiectant și conferențiar. Din 2014, prezintă online metode de permacultură și agroecologie. Adriana Craciun a tradus această ediție din franceză.