Vanturile valurile… Jurnal (hibernal) de calatorie in Portugalia

„Am fost nedreaptă cu Portugalia. Și asta pentru că, de fapt, eu m-am îndrăgostit de ea într-o vară, cu un deceniu în urmă, când soarele său mi-a dezmierdat pașii, făcându-mă dependentă de toate ale sale: de drumurile pietruite ale Alfamei, de foșnetul valurilor ce legănau corăbiile marilor conchistadori, porniți spre Lumea cea mare ca să o descopere, de tânguitoarele melodii fado, răzbătând din cluburile fierbinților nopți din Lisabona. Da, atunci m-am îndrăgostit eu de ea, însă de scris despre ea, scriu abia acum, după 10 ani în care și viața m-a asprit, dar și pașii m-au condus aici fix în cel mai nepotrivit moment al anului… O carte scrisă ca un jurnal de călătorie despre iarna portugheză. Despre vânturi, valuri și ploaie măruntă, sâcâitoare, toate în măsură să vă facă să vă blestemați decizia de a călători aici. Dar țara nu arată așa decât puțină vreme din an, taman cum, când iubirea pentru ea m-a împins s-o revăd. Însă nici măcar încruntarea cu care m-a privit de această dată nu a reușit să-i știrbească farmecul. Chiar și de sub umbrelă, chiar și cu gulerul ridicat și fața protejată de vânt, Portugalia se vede fascinantă. Și nu-i estompează iarna nici culorile, nici aromele fine și nici freamătul interior de frumoasă dintr-o pădure adormită. Iar dacă nu ați făcut cunoștință până acum, după ce veți citi această carte veți sfârși prin a vă îndrăgosti de ea, devenind totodată curioși s-o revedeți și pe timp de vară. Adică atunci când redevine ea, cea adevărată.ˮ